Acasa in sfarsit dupa 10 zile de munte, busole, harti, hamuri, escalade, tiroliene, ploi, distractie cu tona, furtuni cerebrale, ganduri colorate si gri, 1o zile in care starea mea de spirit a fost mai schimbatoare decat vremea din Parang.
Azi noapte am dormit in patul meu din nou si l-am simtit mai rece ca niciodata, parca nimic nu mai e al meu. Unde cacat e soarele de acasa? Sunt plin de o durere pe care nu o pot transforma in placere, nu o pot da altcuiva, nu o pot omori cu nimic.
Revenind la munte.....este cel mai frumos loc de pe pamant. Cat ai fi de mahmur, de obosit, de trist, de rece, te face sa stai cu ochii beliti kilometrii intregi. E un loc unde esti obligat sa lasi deoparte comoditatile de acasa ca sa il poti intelege si sa te bucuri de el.
Am legat si intarit prietenii, am distantat persoanele care nu merita sa imparta oxigenul cu mine......
Atat pentru moment, dispozitia nu e cea mai potrivita.
Am pus si cateva poze, preferatele mele. Enjoy!
2 comentarii:
super pozele , asta imi trebuie si mie sa plec dreaq cateva zile ca am luat-o razna. btw , wb :D
ms, pune mana pe aparat si fugi in parang, e genial
Trimiteți un comentariu